Bla bla saptamanal

... A trebuit sa renuntati vreodata la un vis? Sau la mai multe? (pt. cei care se intreaba, da vreau feedback !). Nu ma refer la vise de genul sa iau premiu cu coronita in clasa I, desi poate are si visul ala importanta lui... Ma refer la visele si iluziile care se nasc in noi, in clipa in care suntem prea fericiti (care e primul semn ca nu e in regula ceva...) sau din contra, castelele de nisip pecare ni le construim cand suntem prea nefericiti...

Pentru ca, intr-un fel sau altul, toti renuntam la visele noastre mari, pentru vise tot mai mici, ca sa ne plafonam undeva, candva, fara se ne dam seama si sa fim melancolici fara sa stim de ce...

In ziua de azi, nu e cool sa visezi... Trebuie sa te preocupe lucrurile concrete,si nu sa visezi cai verzi pe pereti. Intr-un cuvant sa fii cu picioarele pe pamant. Sa nu fii prea optimist,ca e nesanatos si o sa fii dezamagit tot timpul, dar nici sa nu fii prea pesimist, ca atunci esti ocolit de oamenica ii prostdispui...

De ce ne atata de frica sa visam? Sane traim viata fara sa ne gandim mereu,ceo sa fac maine, daca maine se intampla aia si aia... De ce? Si de ce trebuie sa ni se spuna mereu ca lucrurile pe care le visezi in noptile cu cer senin, nu se vor intampla niciodata?

In incheiere (care poate e cam brusca , dar asta e), eu am de gand sa imi pastrez toate visele. Si sa le si indeplinesc pe cat mai multe. Chiar daca o sa fie greu si daca o sa fiu dezamagita. Pentru ca nu as fi eu daca nu le as avea pe ele.

....Nu, nu sunt deprimata! Nici macar melancolica. Si scriu aici tot ce-mi trece prin cap, ceea ce nu inseamna ca se si reflecta starea mea sufleteasca !

Si daca tot scriu aici tot ce-mi trece prin minte...Sa stiti ca acuma visam la o inghetata cu vanilie si migdale...... restul in alt blog...

Si, am mai explicat o data ca vorbesc cu tranzistoarele din spatele montorului...In caz ca exista dubii cu pluralul meu constant....
Pt alte nelamuriri trimite-ti un mail!