Afara ploua. Asta ar putea fi tot blogul meu . Faptul ca afara ploua. Si nu stiu de ce, asta imi da o senzatie de liniste si calm... Imi vine sa dorm toata ziua, sa stau in pat infofolita intr-o patura moale si calduroasa si sa beau o ciocolata calda, uitandu-ma la un film bun... Ceea ce voi si face imediat. Nu inteleg de ce pare ploaia asa de deprimanta pentru unii. Bine, acuma fiind iunie si asa, inteleg ca toti vreti la soare si la strand... Dar mie imi place ca ploua.
Ati trait vreodata un moment perfect? Vreau feedback la intrebarea asta! Ei bine, eu am avut parte de unul chiar duminica. Era vreo 12:30 si plecam acasa din oras (mega party animal) si ploua. Si era intuneric si eram sub un amarat de stalp cu lumina difuza si m-am uitat in sus... Si n-am vazut in viata mea ceva mai frumos, ploua asa incet si linistitor, si stropii cadeau ca nistebilute de cristal, transparente si sclipitoare...Imi pare rau ca nu descriu suficient de plastic imaginea ...
Si totul parca era in slow motion si era pur si simplu bine. Si din momentul acela am o siguranta incredibila ca totul e in regula. Adica, da se pot intampla o gramada de lucruri rele si triste si tot ce vreti, dar nu-i nimic. Pentru ca totul va fi bine. Si da, pare incredibil ca eu spun asta, dar chiar asa e.
Acuma de exemplu, nu mai ploua si a iesit soarele . ...Si de scris scriu mai incolo, ca dupa aia iar mi se spune ca scriu blog-uri prea lungi si filosofice
No comments:
Post a Comment