Am tot zis ca scriu blog... Si totusi n-am inspiratie. Stau si ma gandesc ce as putea scrie. Si daca scriu, oare imi face bine ca scriu? Ce rezolv scriind tot ce simt in momentul asta.
Ei bine, in momentul asta nu simt nimic. Absolut nimic. Un vag gust de bere si senzatia de mancarime de la o muscatura de tantar. In mod normal, as putea sa fiu trista. Sau vesela. Dar sunt...nicicum. Poate plictisita? Cred ca asta e cuvantul. Pur si simplu plictisita. Incet, si sigur, ajung sa nu ma mai atinga nimic. Dupa multe lucruri rele si bune, parca nu mai are nici o importanta ziua de maine. Sunt constienta ca maine, poate voi fi trista. Sau vesela. Sau la fel. Si ca sa nu iasa cu virgula, 1% voi fi melancolica. Habar n-am.
Nici macar nu ma astept la nimic de la ziua de maine.Poate reusesc sa invat trei sau patru cursuri pt examenul de miercuri. Sau nu. Nici nu mai conteaza. Nu ca nu as fi fericita, sau vesela in ansamblu. Doar ca azi...nu am chef de nimic.
Plictiseala o sa ma omoare intr-o zi. Incet si sigur. Parca ma sufoc cateodata stand pe loc. Intr-un loc. Si pe o terasa.Nu am stare. As vrea sa fac ceva, dar nici macar nu stiu ce. Stiu doar ca daca mai stau,o iau razna... Si de multe ori, nu fac nimic. Si, nici nu se intampla nimic. Foarte sec. In mod straniu, blogul asta e despre plictiseala. Si monotonie.
Da, stiu ca trebuie sa fac EU ceva sa scap de asa-zisa monotonie. Dar mi-e prea lene. Si nici n-am chef.Plus ca e mult mai usor sa astept sa se intample ceva fara sa fac eu nimic. Doar ca, deobicei, nu se intampla nimic.
Am citit undeva, candva, demult, ca in fiecare zi, e un moment in care poti sa ALEGI cum va fi ziua respectiva. Ca depinde doar de tine. Nu zicea din pacate si care e momentul respectiv. Desi, poate fi orice moment.Trebuie doar sa vrei sa vezi lucrurile altfel.Sa te mai uiti si la jumatatea plina/ goala a paharului. Sau doar la paharul in sine. Probabil ca azi am ratat momentul. Nu-i nimica.
Si maine e o zi. Ca oricare alta de fapt. Eu chiar cred ca viata e asa cum o faci tu. Sau cum vrei tu sa fie. Trebuie doar sa incerci...
.........Mi-e somn. Si nu mai am chef sa scriu. Mi-e prea lene sa mai scriu de fapt. Si ma plictiseste click-ul tastelor. Si inca n-am descoperit cu ce m-a ajutat ca am scris asta. Nu stiu de ce, dar parca traim intr-o generatie de oameni plictisiti.Si melancolici. Se pare ca depresia e cool. Ii fain sa iti petreci ziua vaitandu-te.De cate ori nu mi s-a intamplat sa fiu doar plictisita si zece oameni sa ma intrebe de ce sunt deprimata. De parca ar fi contat. Si motivele si faptul ca m-au intrebat. In general, oamenii pun intrebarea asta ca un avertisment. Fii vesel, sau du-te altundeva. Nu avem chef de oameni care nu rad tot timpul. Asta daca nu sunt prieteni si ii intereseaza cu adevarat ce simti.
Na,ca am mai scris. Poate nu-s chiar asa plictisita pe cat credeam. Nici macar eu nu stiu. Dar nici nu conteaza. Sper sa se inventeze pastila pt oameni plictisiti. Si lenesi ca mine...
Na gata...ma duc sa ma culc, cu plictiseala mea cu tot... De fapt, cred ca asta era problema de la inceput... Vroiam sa ma culc. Macar am descoperit ceva nou, dupa ce mi-am explorat strafundurile subconstientului cu acest blog vag cinico-sarcastico-blazat....
No comments:
Post a Comment