UNDERSTANDING WOMEN

 

A Woman's Vocabulary, Keywords and Meanings (as taken from an interview with a woman)

FINE
This is the word we use at the end of any argument in which we feel we are right, but need to shut you up. NEVER use 'Fine' to describe how a woman looks. This will cause you to have one of those
arguments.

FIVE MINUTES
This is half an hour. It is equivalent to the five
minutes that your football game is going to last before you take out the trash, so I feel that it's an even trade.

NOTHING
This means something and you should be on your toes. "Nothing" is usually used to describe the feeling a woman has of wanting to turn you inside out, upside down, and backwards. "Nothing"
usually signifies an argument that will last "Five Minutes" and end with the word "Fine".

GO AHEAD (with raised eyebrows)
This is a dare. One that will result in a woman
getting upset over "Nothing" and will end with the word "Fine".

GO AHEAD (normal eyebrows)
This means "I give up" or "do what you want because I don't care". You will get a raised eyebrow "Go Ahead" in just a few minutes, followed by "Nothing" and "Fine" and she will talk to you in
about "Five Minutes" when she cools off.

LOUD SIGH
This is not actually a word, but is still often a
verbal statement very misunderstood by men. A "Loud Sigh" means she thinks you are an idiot at that moment and wonders why she is wasting her time standing here and arguing with you over "Nothing".

SOFT SIGH
Again, not a word, but a verbal statement. "Soft
Sighs" are one of the few things that some men actually understand. She is content. Your best bet is to not move or breathe and she will stay
content.

OH
This word followed by any statement is trouble.
Example; "Oh, let me get that". Or, "Oh, I talked to him about what you were doing last night". If she says "Oh" before a statement, run, do not walk, to the nearest exit. She will tell you that she is "Fine"
when she is done tossing your clothes out the window, but do not expect her to talk to you for at least 2 days. "Oh" as the lead-in to a sentence usually signifies that you are caught in a lie. Do not try to lie more to get out of it, or you will get raised eyebrows and a "Go ahead," followed by acts so unspeakable that I can't bring myself to write about them.

THAT'S OKAY
This is one of the most dangerous statements that a
woman can say to a man. "That's Okay" means that she wants to think long and hard before visiting on you major retribution and tribulations for what ever it is that you have done. "That's Okay" is often used with the word "Fine" and used in conjunction with a raised eyebrow "Go Ahead". At some point in the near future when she has plotted and planned, you are going to be in some mighty big trouble.

PLEASE DO
This is not a statement, it is an offer. A woman is
giving you the chance to come up with whatever excuse or reason you have for doing whatever it is that you have done. You have a fair chance to tell the
truth, so be careful and you shouldn't get a "That's
Okay".

THANKS
A woman is thanking you. Do not faint, just say you're welcome.

THANKS A LOT
This is much different than "Thanks". A woman will
say, "Thanks A Lot" when she is really ticked off at you. It signifies that you have hurt her in some callous way, and will be followed by the "Loud Sigh". Be careful not to ask what is wrong after the "Loud
Sigh", as she will only tell you "Nothing".

Blogul care de fapt nu e...

Asa... hello everyone! Dadada stiu ca nu mai scriu blog-uri.... De fapt, azi voiam sa scriu... Dar am pierdut vremea cu somnul... ... Lucru care devine apasator deja... In fine, sa trecem la chestii mai serioase... Si anume, la existenta acestui blog. Care de fapt nu e.

De fapt scriu doar ca sa spun lumii ca nu am mai scris blog. Doar ca pagina mea e cam trista asa, fara aiureli intelectuale(eu fiind un geniu neinteles ). Dar, nici o grija, maine o sa scriu... sau poimaine.... O sa scriu ceva, mai coerent... Nu de alta, dar am avut un plan pe ziua de azi... sa scriu blog... Doar ca m-a inselat muza(muza are masculin , sau se presupune ca numai barbatii sunt inspirati de muze... pai noi de ce sa nu avem niste [spatiu pentru inventatorii de cuvinte] care sa ne inspire???)... Revenind (asta va fi subiectul pt blogul de dupa blogul care urmeaza....sau altul)... deci inselata de muza, am decis ca nu mai scriu blog AZI. Sa fie clar! O sa il scriu maine... sau candva...

Da' mi-e ciuda ca era menit sa fie scris azi!!!!!!!! Trebuia sa-l scriu azi!!! Maine nu o sa am chef sa scriu blog .... Si ar fi fost un blog fain... Simt asta .

Na, in fine persoana care m-a inselat cu muza, stie mai bine ce vreau sa zic !

In fine... va las, pe voi aia care ati citit... cineva tot imi citeste si mie blogul , nu? Imi pare rau ca nu am scris blog... nu e vina mea, dupa cum am explicat mai sus... ...

Si cam atata despre un blog care nu e, de fapt...

Ninsoare subita

Azi, 2 noiembrie intre ora 14:50-14:52 a nins pentru 2 minute. Da' a nins nu gluma. Si, deodata, dupa cele 2 minute s-a oprit. La fel de brusc cum a inceput. Acuma, la 15:02 afara nu se vede nici o urma macar ca ar fi nins...

Na intrebare, cine in afara de mine amai vazut ca nins? Au mai existat martori ai ninsorii spontane? Sau ar trebui sa-mi fac eu griji?

E ciudat ca nu mai e nici o urma ca ar fi nins. Absolut niciuna. E ca o amintire frumoasa, pe care o ai doar tu. O tii bine ascunsa si nu o vede nimeni. Ceva ce s-a intamplat doar pentru tine.

Exista lucruri in viata, care avem impresia ca se intampla doar pentru noi?

Mie ninsoarea asta mi se pare ca a avut loc numai si numai ca sa ma intreb eu daca sunt intreaga sau nu. Sau poate ca pierd intreg sensul ninsorii(nu ca m-ar pasiona pe mine iarna sau ceva). Poate doar am avut parte de o experienta scurta si inedita.

Nu stiu. Nu cred ca mai conteaza. Revin la intrebarea mea. Exista lucruri in viata care se intampla doar pentru noi. Exista ceva, in viata asta care sa ne apartina in totalitate?

Astept raspunsuri. De undeva... Si sper ca a mai vazut cineva ca a nins ... Si nu am nici o obsesie cu nr 2... sper... . Eventual cu 9.

Sleeping my life away...

... In mod straniu, asta e ultima mea activitate... Dormitul. Noul meu hobby sau cum vreti sa-i spuneti.... Ideea e ca dorm FOARTE mult. Mult mai mult ca de obicei. Lucru care ma nedumereste si pe mine. Fara sa mai vorbim de ai mei, care ma intreaba in fiecare zi: " Ce ai?Esti bolnava?!"

Acuma, intrebarea e de cand e somnul asociat cu o boala? Faptul ca esti bolnav si zaci intr-un pat nu e echivalent cu somnul!!!!!!!

... Nu stiu ce aberez aici. Asta o sa devina cel mai ciudat blog al meu... Sa zicem ca oamenii care dorm 3/4 din zi sunt perfect normali ... dar sa visezi aproape de fiecare data cand adormi, acelasi lucru, mi se pare cel putin bizar....

Nu stiu ce semnifica visele pentru voi... Pentru mine nu sunt o experienta prea incantatoare. Asta pentru ca nu prea am vise placute sau daca am nu mi le amintesc . In schimb imi amintesc fiecare cosmar pe care l-am avut... Ce trist, nu?

Revenind... ce sunt visele? Da, da stiu ca exista zeci de explicatii stiintifice pentru ele... Dar eu as vrea sa stiu ce semnifica CEEA ce visati pentru voi... Asta daca nu e ceva foarte bizar si colorat.... Daca visati oameni si lucruri din viata reala :). Daca uneori vi se intampla sa visati lucruri si sa va treziti cu impresia ca a fost real... Eu pot sa imi si amintesc parfumuri pe care le-am visat. Cateodata ma trezesc si dupa multa vreme, imi amintesc ce am visat atata de clar, incat mi se pare ca nu am visat, ci doar mi-am amintit ceva, de demult...

...Asta a devenit un blog foarte personal, de exorcizare a demonilor interiori . Eh, nu-i nimica. Se mai intampla... Si nu conteaza neaparat.

Blogul unei dimineti somnolente...

Dintr-un motiv(sau mai multe ...) nu am mai scris blog de ceva vreme...(mda, muuuuuulti o sa zica: de lene... ...tot ce se poate). Asa ca asta e o incercare de a remedia lucrurile.
In ultima vreme m-am tot intrebat, daca e mai bine sa ai o viata plina de adrenalina, agitata, confuza, fara sa stii ceva sigur pe ziua de maine... sau una calma, poate un pic monotona, care sa evolueze lent, la randul ei cu emotii si trairi intense rarefiate in timp?
Ce preferam de fapt? In afara de faptul ca in general toti cei care au unul din aceste doua stiluri de viata il prefera pe celalalt?(In fine, marea majoritate, ca sa nu generalizez ). Asta pentru ca nu prea exista cale de mijloc...
Exista ceva mai rau decat sa te culci cu certitudinea ca te vei trezi a doua zi si viata ta se scurge aproximativ la fel, cu mici variatii insignifiante?(dadadadada, exprimarea lasa de dorit...). Sau exista ceva mai rau decat sa te culci cu incertitudinea zilei de maine? Sa nu poti spune nimica legat de evolutia vietii tale? Cum e mai bine? Poti sa faci o alegere?
Nu intelegeti gresit, nu-i vorba de prudenta vs. spontaneitate... Oricat ne batem noi cu pumnul in piept, sunt destul de putine lucruri in viata pe care le putem controla... In general, toate astea ies la iveala cand incerci sa te schimbi... Cand viata parca vrea sa te testeze... poti sau nu? Vrei cu adevarat? Daca incerci sa fii fericit, pur si simplu, sa cauti un motiv de fericire in orice, e incredibil cate lucruri se intampla ca sa te tina in loc... Nu ca nu ar fi mai usor sa fii trist decat fericit....
Si totusi, cand treci peste toate astea si ajungi unde ti-ai propus...? Ce faci? Te plafonezi sau te arunci spre o noua provocare? Si daca nu reusesti? Mi se pare ca e asa frumos sa spui ca viata e cum ti-o faci... dar atata de ireal. Mai ales in lumea in care traim...
Hai ca ma opresc aici... Devine prea melancolic. Si nu are rost.

PLEEEEEEEEEC :))

Deci sambata plec la POIANA MARULUI!
Asa ca nu dati click aiurea pe aici ca nu veti gasi nimica nou....Cam atata... Asta e cel mai scurt blog al meu!!!!HA!

Amestec

Vaaaaaaaaaai!!!!! S-a pus praful pe aici, de cand n-am mai intrat.... Adevarul e ca am fost plecata si... chefless sa scriu, ca sa citez pe cineva. Presupun ca de fapt lumea putea sa se invarta in continuare si fara aberatiile mele . Nu ca ar conta de fapt sau nu.

Ceea ce nu inseamna nimic de fapt.(da da, v-am pierdut... nu-i nimica, trecem peste asta).

Ideea e ca eu(intr-un moment de veselie extrema) am constatat ca foarte multa lume din jur e nefericita. Sau mai bine zis... ca sa folosesc un termen mai deosebit, sictirita.... Intrebarea e de ce? (Fiind vesela mi se pare ca am dat in orbul gainilor dpdv al nefericirii). Adica, de fapt de ce? Mi se pare ca scoala sau lucrul cu maruntisurile de genul: (cafea prea dulce, examene peste 2 luni[sau 1 luna ] etc){nu intrebati de ce am pus paranteza... desi nu arata rau } nu merita efortul stresului. Adica de ce sa pierzi o ziintreaga, gandindu-te ca puteai safaci o suta de mii de maruntisuri in loc sa te bucurica esti cu prietenii si sa te deconectezi complet de lucrurile astea?

Partea ciudata e ca parca unii nu se mai simt bine daca nu e o atmosfera posomorata in jurul nostru. Parca uitam sa ne simtim bine!

Intr-adevar, cunosc o gramada de lume care ar urla indignata la mine, ca tocmai eu scriu asa ceva?!?!... rios acuma, tocmai pentru ca mi-am dat seama scriu.Pentru ca mi-am dat seama ca e foarte usor sa fii fericit daca vrei. Sau nefericit. Depinde ce vrei cu adevarat.Dar chiar totul depinde de noi si de cum privim lucrurile.

Revenind la faza cu plictiseala, ce cauzeaza melancolia, nu aia ce se trage din lene ... Pot sa spun din experienta proprie (si vasta ) ca e trecatoare! Asa ca ... mai e speranta!

...Hmmmm se pare ca devin din ce in ce mai incosecventa si incoerenta cu tema blogurilor... SI ce daca??

Blog cu defecte

Cateodata am senzatia ca blogul asta nu-i al meu. Ca toate lucrurile scrise aici sunt ale altcuiva. Ca sufar de personalitate multipla. (ceea ce n-ar fi exclus!). Ma intreb ce trebuie sa se intample, ca sa ne cunoasca cineva cu adevarat. Cati dintre noi nu se adapteaza unor imprejurari, sau chiar isi creeaza o alta personalitate cand sunt cu cei din jur? Cati au curajul sa fie exact cum sunt? Sa-si sustina parerile, sa lupte pentru ceea ce cred, sa viseze cand au chef, sa fie tristi cand simt nevoia? De ce fac oamenii asta? De fapt, e o intrebare stupida.Pentru ca fac asta tocmai pentru ca toti visam la perfectiune. Vrem sa fim inconjurati de oameni ideali. Ideali in tot ce fac. Care pot si plange gratios(daca sunt fete ),sau plin de demnitate( valabil pentru sexul opus).

Ce e asa rau sa ai defecte? Cred ca se intelege ca nu ma refer la chestii patologice! Nu stiu, mi se pare ca incercam toti sa ne uniformizam. Sa fim la fel. Sa ne pierdem in multime. Sa nu se uite cei din jur mai atent la noi, pentru ca ne-ar putea respinge? Pentru ce? Pentru ca suntem noi insine?

Partea trista e ca se intampla exact asta. Ca toata povestea cu fii tu insuti e un cliseu. Daca nu esti o imagine predefinita si moderna a oamenilor ideali (cu vagi defecte fermecatoare), esti exclus, intr-un mod imperciptibil la inceput... Dar tot mai clar in final... Singurul noroc, e ca acuma exista multe tipare de oameni interesanti si fascinanti... Avem de unde alege .

Intrebarea mea este: ce te face sa capeti statutul de persoana interesanta? (Si nu ma refer acuma la opinii singulare!). Trebuie sa filozofezi toata ziua? Sa strangi bani pentru cauze nobile? Sa stii totul despre cum se asorteaza hainele? Sa asculti muzica buna (care o fi aia?).Sa fii vesel tot timpul? Sa fii deprimat toata ziua? Sa lupti mereu pentru ceva?

Nu cred ca poate cineva sa-mi spuna... Nici nu ma astept. Asa cum nu vad nimic care sa aduca a toleranta la multi dintre noi... Sunt foarte multe lucruri pe lumea asta care nu le pricep. Parca tot mai multe in ultima vreme.

Hai ca nu mai bat campii... Pentru cei care stiu ca o sa intrebe ce-i cu ciudatenia asta de blog... Azi e o zi ... aiurea. In care nu sunt asa perfecta pe cat ar trebui sa fiu. Si atat.

Plictiseala si somnul

Am tot zis ca scriu blog... Si totusi n-am inspiratie. Stau si ma gandesc ce as putea scrie. Si daca scriu, oare imi face bine ca scriu? Ce rezolv scriind tot ce simt in momentul asta.

Ei bine, in momentul asta nu simt nimic. Absolut nimic. Un vag gust de bere si senzatia de mancarime de la o muscatura de tantar. In mod normal, as putea sa fiu trista. Sau vesela. Dar sunt...nicicum. Poate plictisita? Cred ca asta e cuvantul. Pur si simplu plictisita. Incet, si sigur, ajung sa nu ma mai atinga nimic. Dupa multe lucruri rele si bune, parca nu mai are nici o importanta ziua de maine. Sunt constienta ca maine, poate voi fi trista. Sau vesela. Sau la fel. Si ca sa nu iasa cu virgula, 1% voi fi melancolica. Habar n-am.

Nici macar nu ma astept la nimic de la ziua de maine.Poate reusesc sa invat trei sau patru cursuri pt examenul de miercuri. Sau nu. Nici nu mai conteaza. Nu ca nu as fi fericita, sau vesela in ansamblu. Doar ca azi...nu am chef de nimic.

Plictiseala o sa ma omoare intr-o zi. Incet si sigur. Parca ma sufoc cateodata stand pe loc. Intr-un loc. Si pe o terasa.Nu am stare. As vrea sa fac ceva, dar nici macar nu stiu ce. Stiu doar ca daca mai stau,o iau razna... Si de multe ori, nu fac nimic. Si, nici nu se intampla nimic. Foarte sec. In mod straniu, blogul asta e despre plictiseala. Si monotonie.

Da, stiu ca trebuie sa fac EU ceva sa scap de asa-zisa monotonie. Dar mi-e prea lene. Si nici n-am chef.Plus ca e mult mai usor sa astept sa se intample ceva fara sa fac eu nimic. Doar ca, deobicei, nu se intampla nimic.

Am citit undeva, candva, demult, ca in fiecare zi, e un moment in care poti sa ALEGI cum va fi ziua respectiva. Ca depinde doar de tine. Nu zicea din pacate si care e momentul respectiv. Desi, poate fi orice moment.Trebuie doar sa vrei sa vezi lucrurile altfel.Sa te mai uiti si la jumatatea plina/ goala a paharului. Sau doar la paharul in sine. Probabil ca azi am ratat momentul. Nu-i nimica.

Si maine e o zi. Ca oricare alta de fapt. Eu chiar cred ca viata e asa cum o faci tu. Sau cum vrei tu sa fie. Trebuie doar sa incerci...

.........Mi-e somn. Si nu mai am chef sa scriu. Mi-e prea lene sa mai scriu de fapt. Si ma plictiseste click-ul tastelor. Si inca n-am descoperit cu ce m-a ajutat ca am scris asta. Nu stiu de ce, dar parca traim intr-o generatie de oameni plictisiti.Si melancolici. Se pare ca depresia e cool. Ii fain sa iti petreci ziua vaitandu-te.De cate ori nu mi s-a intamplat sa fiu doar plictisita si zece oameni sa ma intrebe de ce sunt deprimata. De parca ar fi contat. Si motivele si faptul ca m-au intrebat. In general, oamenii pun intrebarea asta ca un avertisment. Fii vesel, sau du-te altundeva. Nu avem chef de oameni care nu rad tot timpul. Asta daca nu sunt prieteni si ii intereseaza cu adevarat ce simti.

Na,ca am mai scris. Poate nu-s chiar asa plictisita pe cat credeam. Nici macar eu nu stiu. Dar nici nu conteaza. Sper sa se inventeze pastila pt oameni plictisiti. Si lenesi ca mine...

Na gata...ma duc sa ma culc, cu plictiseala mea cu tot... De fapt, cred ca asta era problema de la inceput... Vroiam sa ma culc. Macar am descoperit ceva nou, dupa ce mi-am explorat strafundurile subconstientului cu acest blog vag cinico-sarcastico-blazat....

Bla bla saptamanal

... A trebuit sa renuntati vreodata la un vis? Sau la mai multe? (pt. cei care se intreaba, da vreau feedback !). Nu ma refer la vise de genul sa iau premiu cu coronita in clasa I, desi poate are si visul ala importanta lui... Ma refer la visele si iluziile care se nasc in noi, in clipa in care suntem prea fericiti (care e primul semn ca nu e in regula ceva...) sau din contra, castelele de nisip pecare ni le construim cand suntem prea nefericiti...

Pentru ca, intr-un fel sau altul, toti renuntam la visele noastre mari, pentru vise tot mai mici, ca sa ne plafonam undeva, candva, fara se ne dam seama si sa fim melancolici fara sa stim de ce...

In ziua de azi, nu e cool sa visezi... Trebuie sa te preocupe lucrurile concrete,si nu sa visezi cai verzi pe pereti. Intr-un cuvant sa fii cu picioarele pe pamant. Sa nu fii prea optimist,ca e nesanatos si o sa fii dezamagit tot timpul, dar nici sa nu fii prea pesimist, ca atunci esti ocolit de oamenica ii prostdispui...

De ce ne atata de frica sa visam? Sane traim viata fara sa ne gandim mereu,ceo sa fac maine, daca maine se intampla aia si aia... De ce? Si de ce trebuie sa ni se spuna mereu ca lucrurile pe care le visezi in noptile cu cer senin, nu se vor intampla niciodata?

In incheiere (care poate e cam brusca , dar asta e), eu am de gand sa imi pastrez toate visele. Si sa le si indeplinesc pe cat mai multe. Chiar daca o sa fie greu si daca o sa fiu dezamagita. Pentru ca nu as fi eu daca nu le as avea pe ele.

....Nu, nu sunt deprimata! Nici macar melancolica. Si scriu aici tot ce-mi trece prin cap, ceea ce nu inseamna ca se si reflecta starea mea sufleteasca !

Si daca tot scriu aici tot ce-mi trece prin minte...Sa stiti ca acuma visam la o inghetata cu vanilie si migdale...... restul in alt blog...

Si, am mai explicat o data ca vorbesc cu tranzistoarele din spatele montorului...In caz ca exista dubii cu pluralul meu constant....
Pt alte nelamuriri trimite-ti un mail!

Despre ploaie

Afara ploua. Asta ar putea fi tot blogul meu . Faptul ca afara ploua. Si nu stiu de ce, asta imi da o senzatie de liniste si calm... Imi vine sa dorm toata ziua, sa stau in pat infofolita intr-o patura moale si calduroasa si sa beau o ciocolata calda, uitandu-ma la un film bun... Ceea ce voi si face imediat. Nu inteleg de ce pare ploaia asa de deprimanta pentru unii. Bine, acuma fiind iunie si asa, inteleg ca toti vreti la soare si la strand... Dar mie imi place ca ploua.

Ati trait vreodata un moment perfect? Vreau feedback la intrebarea asta! Ei bine, eu am avut parte de unul chiar duminica. Era vreo 12:30 si plecam acasa din oras (mega party animal) si ploua. Si era intuneric si eram sub un amarat de stalp cu lumina difuza si m-am uitat in sus... Si n-am vazut in viata mea ceva mai frumos, ploua asa incet si linistitor, si stropii cadeau ca nistebilute de cristal, transparente si sclipitoare...Imi pare rau ca nu descriu suficient de plastic imaginea ...

Si totul parca era in slow motion si era pur si simplu bine. Si din momentul acela am o siguranta incredibila ca totul e in regula. Adica, da se pot intampla o gramada de lucruri rele si triste si tot ce vreti, dar nu-i nimic. Pentru ca totul va fi bine. Si da, pare incredibil ca eu spun asta, dar chiar asa e.

Acuma de exemplu, nu mai ploua si a iesit soarele . ...Si de scris scriu mai incolo, ca dupa aia iar mi se spune ca scriu blog-uri prea lungi si filosofice

Fara cap si coada... ca intotdeauna

Am vrut sa scriu un blog despre cum e sa fii fericit. Ce inseamna sa fii fericit? Cat timp trebuie sa te simti bine, ca sa poti spune ca esti fericit? 10 minute, 1 saptamana, jumatate de ora? Si cum masori toata fericirea asta? Cum spui, n-am mai fost asa fericit/a niciodata? Poti sa compari fercirea cu ceva? Sau sa o conditionezi, spunand fericirea e sa fii .... si aici fiecare scrie ceva...

Apoi mi-am dat seama ca evident, va fi un blog foarte subiectiv. Si ma intreb de ce la atat de multi dintre noi ne e greu sa fim fericiti? Parca inotam impotriva curentului, ne agatam de trecut si de vise si iluzii care stim din start ca nu ne duc nicaieri. Dar e asa usor sa traiesti intr-un balonas de sapun si sa nu te lovesti de toate zidurile din viata... Sa te complaci cu ce ein jur si sa visezi ca maine viata ta o sa se schimbe total...

Ma intreb daca ne e teama sa fim fericiti pentru ca simtim ca trebuie sa platim cumva toata fericirea asta. Asa cum dupa ploaie vine soare, sau dupa ras vine plans... De ce nu incercam sa luam de la viata ce e mai bun? Sa nu fim mereu nemultumiti cu ce ne ofera?

Cati oameni scriu ca sunt fericiti? In cel mai fericit caz, vezi ceva de genul:"OAAAAAA ce fericit sunt azi! " Pe cand daca aio problema sau esti trist pot sa scrii un volum intreg despre nefericirea ta, de parca intreaga lume abia asteapta sa absoarba nefericirea ta si ti-o stearga din suflet!

Nu sunt absurda sa spun acuma ca ar fi minunat sa fim toti fericiti. Si nu o spun cu egoism. Dar, trebuie sa ai un termen de comparatie al fericirii. Daca toata viata ta vei fii fericit, nu vei sti asta niciodata. Pentru ca nu te vei simti niciodata altfel. Vei fi chiar plictisit. In fine, ma abat de la idee. De ce nu exista o balanta intre fericire si nefericire? De ce apreciem mai mult fericirea decat in doze mici?

Si de ce nu ne dam seama ca depinde doar de noi sa fim fericiti? De ce asteptam sa ne ridice cineva, sa ni se intample ceva ca sa fim fericiti? Sa ne spuna altii cate motive avem sa fim fericiti?

Parca oamenii devin din ce in ce mai melancolici. Cu cat trece vremea. Cinici si cumva rautaciosi. Si nimeni nu mai apreciaza oamenii buni. primesc eticheta de naivi, idealisti, visatori si... fraieri. Si parca asteapta toata lumea sa cada, sa ajunga undeva jos langa ei si cinismul lor, sa dea cu capul de tavan, sa-i poata arata cu degetul si sa spuna "Ti-am spus eu ca tot aici ajungi". Cum poti sa fii fericit cand il vezipe cel de langa tine ca sufera? Sau sa fii fericit tocmai pentru ca si el sufera?

Iar am ajuns in cu totul alt subiect. Nici nu mai stiu ce vroiam sa scriu.

Ah da. Mi se pare ca uitam pur si simplu sa fim fericiti. Sa ne bucuram de ce e in jurul nostru. Si e atat de usor. Uitam ca noi ne traim viata, nu cei din jur. Ca noi contam in primul rand si nu ei. Si da, e bine sa vrei sa ii ajuti pe cei din jur, sa-i vezi fericiti...Dar in acelasi timp sa stii ca asta nu conditioneaza in nici un fel fericirea ta.

Nu stiu, tot blogul asta se datoreaza faptului ca simt nevoia safiu lasata sa fiu fericita. Si, ciudat acum ca sunt si fericita si impacata cu mine, parca mereu apare ceva care paresa ma traga in jos. Oameni buni, nu mai vreau sa ma gandesc ca incepe sesiunea, ca trei-patru saptamani o sa am de invatat, ca x si y s-au certat, ca z crede ca nu sunt fericita ca... sau sau sau. Vreau sa ma lasati in pace sa fiu fercita. Chiar daca vi se pare ca nu am motive concrete sau ca am mai multe motive sa fiu trista ! Mi se pare ironic ca de atatea ori cand am fost nefericita mi s-a zis ca nu stiu sa fiu altfel, ca sunt eterna deprimata si deodata cand pur si simplu ma simt bine, toti sunt foarte circumspecti... adica cum sa fii fericit fara sa castigi la loto!

Ei bine, sunt! Pentru simplu fapt ca pot. Am descoperit ca pot. Si ca viata mea e frumoasa pentru ca e A MEA. Si ca poate nu ma duc la las vegas in weekend, dar asta nu inseamna ca e plictisitoare sau neinteresanta! Si chiar nu ma intereseaza ce parere are x sau y. Pentru ca de fapt, stiu ca nici pe x sau y nu ii intereseaza ce cred eu.

Daca eu accept pe toata lumea asa cum e, de ce nu se poate si invers? Asa ca, cel putin o vreme obisnuiti-va cu ideea ca sunt foarte vesela si orice incercare de a ma convinge ca nu-i asa va esua lamentabil.

Pentru toti prietenii mei care citesc asta, nici unul din voi nu e x sau y, sunt doar caractere generice, cu oarecare asemanari cu realitatea. Si oricum o sa-mi storc mereu creierii sa va inveselesc cand sunteti tristi, deci puteti sa stati linistiti.

Am batut campii, iar. Dar asa am avut chef !Si mai nou, fac ce am chef! ... Cam atata pe azi.

Aiurea

Later edit :)) Cum nu exista vreun tool care se mute vechile bloguri de pe 360 yahoo, si din sentimentalism... da, m-am pus sa le mut manual :D

41 months ago, eu ziceam:

Mda... Pai se pare ca am cedat presiunilor exterioare si m-am pus sa scriu un blog... Poate ar fi fost o idee buna sa imi aleg si un subiect inainte...In fine, sa continuam (eu si celelalte laturi ale personalitatii mele multiple)...:))

Nu stiu daca ati observat (sunt un exmplar de fiinta sociala)[nu asta era observatia]{si da, vb la plural cu tranzistoarele din spatele ecranului :D } ca toate blogurile sunt asemanatoare. Pe mine m-a socat chestia asta. Asa cum nu-mi place sa constat ca unii oameni, pe care i-am gasit aiurea pe o pagina de net, au simtit si au gandit aceleasi lucruri ca si mine...

Na, nu ca as fii eu cea mai deosebita, inteligenta si speciala creatura de pe suprafata terestra (desi, daca sunteti de aceasta parere, puteti sa-mi stimulati modestia si sa lasati un comment ;;) )[ok, trebuie sa evit pluralul, ca devine ciudat deja! ] dar simt ca am dreptul si eu la ceva original!!! Ceva care sa fie numai al meu!

Era o teorie cum ca nu exista doua persoane identice pe Glob/lume. Pai si daca nu-i asa? Daca asta se refera strict la genetica? La diferente care nu se vad sau se simt? Poate pare stupid, dar pe mine chiar m-a intrigat toata faza. Copy->Paste. Oameni. Si unde sunt eu?

Na bine. Am dat iar in chestii ciudate si cumva deprimante si chiar nu e cazul! Pentru ca si daca am o mie de clone ganditoare, e vara afara si cald si frumos si intr-adevar ar putea stropi astia ca sunt cam multi tantari, si ar putea sa bata un pic vantul ca parca e prea cald... F***! Cumva, nu-mi ies momentele de veselie!

Mda, acuma probabil ca va urma o scurta/lunga polemica referitoare lacontroversatul subiect : is rox depressed or not? Polemica a carei durata si lungime va depinde de: nr de oameni care citesc acest blog,lenea care te apuca in momentul in care vezi tastatura etc...

In fine. Eu consider ca sunt la categoria realismo-pesimism cronic.Normal, ca pe mine nu ma intreaba nimeni, dar na...

La modul cel mai serios acuma, poate pur si simplu asta e. Da, poate sunt oameni care nu numai arata, dar si gandesc la fel ca noi(nu de astia am dat pe net), dar in acelasi timp, nu sunt noi...In caz ca ma mai urmariti, fiecare din noi are ocazia sa fie doar el si acest el sa fie doar al lui (am auzit ca inginerii se exprima greu, dar nu credeam ca o sa mi se intample si mie ), si asta pentru ca nu-i nici macar important daca sunt 100 ca tine, daca tu esti fericit si multumit cu tine, si poate ca o clona de a ta in Australia a gandit si ea ca nu-i plac cangurii care topaie cu stangul prin iarba de un verde crud, pt ca nu are nici cea mai mica importanta, pt ca australianul ala nu-i piscat de tantari in tm si nu rade in locul tau in fiecare zi!

Whatever! Deja bat campii si iar vom dezbate un alt subiect controversat, is rox a bit crazy or not?

Ma indoiesc ca marea majoritate ati avut rabdare sa cititi pana aici, dar na, m-am apucat sa scriu blogul asta intr-un moment de buna-dispozitie si chef de palavrageala (nu, nu se inatmpla asa de rar pe cat vi se pare!!!)

Si cum oricum nu mai am nici o logica azi sau coerenta sau ceva de genul (nu ca ii duc lipsa!)

DON'T WORRY! BE HAPPY! (voi si clonele din australia) :)))

It's a beautiful day....(Queen, pt cei interesati)

P.s. Imi lipsesc the smileys de la 360 :-<